duminică, 19 martie 2017

Încă un început...

Astăzi se împlinesc primele șase luni de când am ales să fiu șofer de Uber.
Timp destul ca să constat că această experiență merită împărtășită și altora, foști sau viitori pasageri, ori celor tentați să încerce o astfel de stare .
Sunt încredințat că această împărtășire poate fi valoroasă pentru mulți oameni, fie și numai pentru mulțimea mesajelor de mulțumire, primite pe ”platforma cu 5 steluțe”.
Încă de la începutul povestirilor, deosebit de onorat de ecourile acestei isprăvi, nu pot să nu trimit la rândul meu, gânduri de admirație și toată recunoștința pentru mentorii mei .
Pe aceștia vreau să-i asigur că experiența Uber este un vehicul ideal pentru a da mai departe, tot ce am învățat de la ei despre: Iubire, Adevăr și Dreptate, despre Speranță.
În cele șase luni de când mă aflu în această minunată aventură, în bătrâna mea mașinuță au urcat cca. 1800 de pasageri.
Toate aceste distinse persoane, de toate vârstele, români și străini, sunt caracterizați la unison de dorința de a primi un serviciu care să le ofere confort și siguranță și pe cât se poate, un comportament amabil și prietenos din partea ”gazdei”.
Mai bine de 75% dintre aceștia au fost tineri, care lucrează în I.T. .
De la unii dintre ei am aflat că din cauza ocupației ”sunt nevorbiți” și că își doresc să folosească prilejul drumului spre casă pentru a conversa prin viu grai cu mine .
Tot de la ei am aflat că niciodată nu este bine să încerci asta, în drum spre servici, dimineața...după nopțile mereu prea scurte .
Încredințat că mașinuța mea poate fi un mic laborator, unde principiul creștinesc ”în dar ați luat, în dar să dați” are relevanță, în cele șase luni de plimbare, am încercat și de multe ori am reușit să sugerez pasagerilor mei că există tehnici pentru ”demolarea fricilor” și că acestea se învață.
Majoritatea știau că există cursuri de dezvoltare personală, motivaționale, ori de comunicare, dar nu credeau în utilitatea lor.
Dar fiindcă v-am promis povești, ”de la Lume adunate și înapoi la Lume date” , iată una dintre acestea:
Povestesc unei domnișoare, care îmi mărturisea că ii este frică să urce cu liftul, cum că fricile, în marea lor majoritate sunt inventate, că nu sunt autentice și că te poți împrieteni cu ele.
- ”Bine, dar mie psiholoaga mi-a spus că trebuie să mă lupt cu fricile mele...”.
-   Iar eu îți sugerez să-ți inviți frica la mall, la o cafea, să-i spui că este prietena ta, care te-a ajutat ”să păzești bostănăria”, dar că acum nu te mai sperie și poate pleca liniștită.
-   Înțeleg asta, cred că pot să fac asta, dar ce tehnică ar fi eficientă pentru demolarea fricii de însurătoare a iubitului meu ?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu